luni, 16 ianuarie 2012

Cluj: Despre cartierul Manastur, unul din cele mai mari cartiere din tara

Un cartier cât un oraş, unul dintre cele mai mari din ţară şi, foarte probabil, unul dintre cele mai înghesuite. „L-au masacrat", spune arhitectul care a desenat una pe hârtie şi a văzut altceva pe şantier. Vorbim despre cartierul Mănăştur, cu peste 80.000 de locuitori. Unul dintre cele mai mari din ţară, dar şi unul dintre cele mai aglomerate. Proiectul iniţial prevedea trei parking-uri de câte 500 de locuri, dar şi grădiniţe şi şcoli. În locul lor s-au ridicat blocuri, dar şi cunoscutul deja complex comercial Big.

Arhitectul Emanoil Tudose este pensionat, dar la cei 70 de ani ai săi a rămas la fel de vehement ca pe vremea când desena cartierul Mănăştur pe planşă. „Atât că acum m-am mai resemnat", spune el. Tudose a desenat un sfert din cartierul Mănăştur, între străzile Islazului şi Câmpului, până la pădurea din Făget, iar pentru cele două proiecte care au compus această zonă a fost şi premiat de Uniunea Arhitecţilor din Republica Socialistă România, de două ori consecutiv - o dată pentru proiectul Mănăştur II/1, iar a doua oară pentru II/2. „ Merită rememorată o cuvântare de la Cluj a lui Ceauşescu, ţinută din balconul Palatului Banffy, la umbra turnului Catedralei Sf. Mihai şi având în prim plan o placă, de dimensiuni suficient de mari pentru a fi văzută de la tribună, cu însemnul "WC Public". S-a înfuriat şi izbind cu pumnul în masa pe care erau montate microfoanele a urlat: „Şi am să amplasez aici, în Cluj forjele ale căror ciocane se vor auzi până aici, în centrul Clujului" - am citat din memorie. El a decis. Ce studii, ce calcule, ce luare în considerare a inexistenţei forţei de muncă specifice? Atunci au venit în Cluj mii de oameni trăitori apoi în căminele de nefamilişti, atunci au fost numiţi prim secretarii de partid care să pună Clujul cu botul pe labe. Atunci a început sfârşitul unei posibile dezvoltări armonioase a oraşului. Şi încă o bucată de vreme am mai sperat", scrie Tudose într-unul dintre capitolele unei cărţi despre urbanismul ultimei jumătăţi de secol în Cluj, ce va apărea în următoarele luni sub coordonarea arhitectului Eugeniu Pănescu.

Arhitectul este nemulţumit de amplasarea cartierului, de la bun început. „Aşa a apărut linia de tramvai la Cluj: ca să lege zona industrială, CUG-ul, de cartierul de dormit al celor care munceau acolo. Cine pune zona industrială într-un capăt al oraşului şi cartierul în celălalt?", spune el.
Tudose a împărţit zona cartierului Mănăştur în două proiecte, între care primul a fost desenat în 1972 şi cuprindea trei garaje cu câte 500 de locuri. Pe amplasamentul unuia dintre garaje a fost construit complexul comercial Big, pe un altul - trei blocuri de garsoniere, iar pe locul celui de-al treilea - un parcaj de garaje individuale. „Despre cei ce au înlocuit garajul de 500 locuri cu Big-ul, despre cei ce au anulat amplasamentele pentru creşe, şcoli şi grădiniţe, ca să mai pună câteva blocuri etc. nu spun nimic decât că au făcut parte din bancul care circula în acei ani: "La una din şedinţele de partid, un bun membru aşezându-se pe scaun simte o pioneză... Şi gândindu-se că este o sarcină de partid, se scoală, mai pune o pioneză şi se aşează la loc. Satisfăcut", ilustrează Tudose.

Arhitectul a proiectat, printre altele, o zonă cu patru blocuri de câte zece etaje. „În timp, cele patru au devenit opt, pentru ca în finalul îndesirilor să ajungă doisprezece", spune el. Nu doar aceasta, dar, pentru că Mănăşturul cuprindea - cel puţin pe hârtie - şi o zonă pietonală, aceasta a fost anulată, iar în locul acesteia a fost construit un alt bloc.

În ce priveşte al doilea proiect, Mănăştur II/2, acesta a fost conceput „gata îndesit", precizează arhitectul. N-a fost suficient: pe amplasamentele unor creşe şi grădiniţe din zonă s-au ridicat blocurile de pe străzile Moldoveanu, Bâlea şi Cioplea.
„O noutate absolută a constituit-o încercarea de a diminua efectul de reverberaţie dintre blocurile dispuse paralel, prin dispunerea acestora cu o deviaţie de la paralelism cu circa 12° - 15°. A fost o interesantă colaborare cu Atelierul de Acustică a Institutului de Proiectare din acei ani. A fost "hazlie" situaţia în care, pe şantier, constructorii au "îndreptat", pe cât au putut, blocurile, pentru a le fi mai uşor cu macaraua. Lucrul acesta l-am remarcat, din păcate, după terminarea-recepţionarea ansamblului", spune el.
Acesta concluzionează: „În timp, au fost compromise toate trei amplasamentele pentru garajele colective, zona de sport a fost sferterisită, s-au schimbat sistemele de colectare a gunoiului menajer - au fost desfiinţate tuburile pentru gunoi la blocurile înalte, nu s-au mai executat zonele de joacă pentru copii deşi fondurile au fost alocate şi cheltuite. Atunci a început degringolada. Atunci se raportau ca fiind gata apartamentele în care găseai în saci: prize, întrerupătoare, robineţi etc., atunci a început montarea aiuritoare a prefabricatelor - vezi rampe de scări în cele mai ciudate poziţii. E de povestit că după ce Clujul a obţinut prima dată primul loc pe ţară la număr de apartamente date în folosinţă, judeţele din ţară, unde existau fabrici de vată minerală sau polistiren, nu au mai dat Clujului decât strict cantităţile necesare realizării normei obişnuite de apartamente. Şi întrucât gustul de a fi în frunte a fost mai mare decât raţiunea, s-au dat în continuare în folosinţă mii de apartamente cu izolare termică extrem de "subţire" - la propriu şi la figurat", rememorează arhitectul care a desenat Mănăşturul.

„După atâţia ani de planşetă, cu mare mâhnire, ajung la ideea că în van a fost toată zbaterea. N-am reuşit să determinăm dezvoltarea policentrică a Clujului - zona centrală, Mărăşti şi Mănăştur, n-am reuşit extinderea zonei centrale, în lungul Someşului, către piaţa Abator-Feroviarilor, n-am reuşit să determinăm construirea drumului rapid din lungul căii ferate, n-am reuşit să determinăm construirea celor trei bazine de retenţie de deasupra Clujului pentru a feri de viituri centrul, n-am reuşit să lămurim pe nimeni că aşa cum s-a preconizat dezvoltarea pistei aeroportului la 3.500 m este periculoasă atât pentru poluarea oraşului, cât şi pentru siguranţa zborurilor etc. etc. Oare ce căutăm, noi urbaniştii profesionişti, în acest murdar joc al intereselor? Ce argumente s-ar putea găsi pentru amplasarea Tetarom 1 pe un versant cu mari probleme tehnice sau pentru Tetarom 2 amplasat la capătul unei uriaşe zone industriale goale sau Tetarom 3 pe terenurile irigabile ale fostei staţiuni agricole ce a aparţinut până nu demult Academiei de Ştiinţe Agricole cu rezultate absolut notabile în existenţa acesteia, sau a stadionului nou care sugrumă, iremediabil, culoarul Someşului sau a preconizatului Centru Cultural într-un amplasament meschin?", conchide arhitectul.
Cartierul Mănăştur a fost împărţit în patru proiecte distincte: primul dintre ele a fost desenat de Dominica Litvin, cel de-al doilea - împărţit la rândul său în două - a fost desenat de Emanoil Tudose, iar a treia porţiune a fost desenată de Teodor Raiciu.

sursa: ziuadecj.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu