Extreme arhitecturale lângă Parcul Carol

O clădire modernă de birouri, construită în urmă cu doi ani, îşi dispută titlul de cea mai cunoscută proprietate din zonă cu un castel din secolul al XIX-lea, care valorează 14 milioane de euro. Cartierele de patrimoniu pe care acum le pândesc investitorii dornici să ridice blocuri turn cu vedere la parc erau în secolul trecut maidane pe care domnea sărăcia.

„De vânzare vilă Parc Carol, cu motive arhitecturale deosebite. Preţ: 990.000 de euro discutabil". Un anunţ imobiliar care, la prima vedere, nu spune mare lucru despre locuinţa scoasă la vânzare, dar care datorită menţiunii „Parc Carol", a atras câteva mii de accesări pe internet.

La fel de vizionate sunt şi ofertele de terenuri în zonă, deşi costul unui metru pătrat este cuprins între 1.500 şi 2.000 de euro.

În acelaşi cartier se află şi una dintre cele mai scumpe proprietăţi scoase la vânzare în anul 2009, un castel cotat la 14 milioane de euro.

Proprietatea, compusă din demisol, parter, două etaje şi mansardă, are o suprafaţă construită de 3.400 de metri pătraţi şi un teren de 2.400 de metri pătraţi. Proprietarul, Adrian Petre, un om de afaceri căruia nu-i place publicitatea, a ales să transforme casa într-un hotel de cinci stele.

„Castelul, construit în anul 1900, este foarte apreciat de către mulţi oameni pentru că păstrează aceeaşi atmosferă a secolului trecut, atât datorită decoraţiunilor interioare restaurate, cât şi prin meritul mobilierului clasic", explică Sorin Bărbuncă, agentul imobiliar care promovează proprietatea din strada Ştirbei Vodă. Clădirea este construită de un celebru arhitect al secolului XIX în stil neo-clasic cu influenţe brâncoveneşti.

A fost scoasă la vânzare în urmă cu un an, dar deşi mai mulţi potenţiali cumpărători s-au arătat interesaţi, preţul oferit de aceştia era mult mai scăzut decât cel cerut de proprietar, care este totuşi deschis la negocieri, dar... „până la un punct", menţionează Bărbuncă.

La polul opus din punct de vedere estetic se află o clădire de birouri din aceeaşi zonă, respectiv pe strada 11 iunie, lângă intrarea în parc, care este considerată de mulţi arhitecţi unul dintre cele mai urâte complexuri de birouri din Bucureşti.

Profitabilitatea, înaintea aspectului

Soarta „nefericită" a zonei părea a fi pecetluită în urmă cu doi ani, când pe Planul Urbanistic General al Municipiului Bucureşti au apărut în zona Calea Văcăreşti, Şoseaua Viilor şi Calea Şerban Vodă zece „accente de înălţime", respectiv clădiri foarte înalte. Astfel, un investitor a şi prezentat un proiect cu un turn de 30 de etaje pe Calea Şerban Vodă numerele 233-237, chiar între cele două parcuri, lipit de Cimitirul eroilor căzuţi în decembrie ‘89 şi cimitirul Bellu, ambele monumente istorice.

„Nu sunt de acord cu construirea acestui turn deoarece perturbă în mod grav imaginea aleii centrale a Parcului Carol şi a monumentului", spunea Dan Marin, membru al Comisiei de urbanism.

Până la urma, venirea crizei economice a salvat momentan zona de astfel de proiecte. S-au construit în zonă doar câteva ansambluri rezidenţiale printre care Vivando, City Center Residence şi complexul Carol Park.

Cartierele din preajma Parcului Carol fac parte din patrimoniul istoric al oraşului, lucru care, în principiu ar trebui să le protejeze de ridicarea unor clădiri turn din sticlă şi beton.

Decădere şi glorie

Fostul Parc al Libertăţii a fost amenajat în perioada 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist eleveţian Redont. Până atunci aici se afla un lac înconjurat de mlaştini şi podgorii. La finalul secolului al XVIII-lea, pe pantele dealului Filaret ajungeau marginile unor mahalale sărace şi maidane. Spre Gara Giurgiului s-a aflat perimetrul fostei ţigănii metropolitane.

În Câmpul Libertăţii au vorbit Bălcescu, Heliade, fraţii Goleşti, Christian Tell sau Magheru, iar Grădina Filaretului a ajuns locul de întâlnire al bucureştenilor.

Apoi au apărut spaţiile industriale care au alungat petrecerile din parc: Uzina de Gaz, societatea Tramvaiul Nou, Gara de Sud, „Fabrica de Turnat", Institutul Metereologic, Uzinele Wolff şi Asfaltul Filaret. Evenimentul care va schimba radical spaţiul a fost organizarea „Expoziţiei Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasa a M.S.R.Carol I". Existenţa „Parcului Carol I" se datorează lui Lahovari, ministrul de domenii.

Parcul a fost amenajat pe o suprafaţă de 41 de hectare, iar în timpul lucrărilor s-au excavat 575.000 de metri cubi de pământ. Au fost plantati 10.189 de arbori şi peste 48.000 de arbuşti. În numai 11 luni au fost ridicate peste 5.800 metri pătraţi de construcţii: Arenele Romane, Palatul Artelor şi Turnul lui Ţepeş Vodă, dar şi peste 30.000 de metri pătraţi de pavilioane expoziţionale.

Strada fără maşini

Lângă Parcul Carol se află una dintre cele mai vechi străzi din Bucureşti, construită în formă de scară, compusă din 100 de trepte. Este singura arteră din Capitală pe care nu a circulat niciodată un vehicul cu două sau patru roţi.

Strada Xenofon are peste 220 de ani vechime şi, până în 1945, a fost locul preferat de promenadă al aristocraţiei româneşti. Ea face legătura între strada Constantin Istrati şi aleea sau rondul Şuter. Strada a intrat în reabilitare, la fel ca şi locuinţele amplasate aici.

Xenofon (427-355 î.Hr.) a fost soldat, mercenar, admirator al lui Socrate şi este cunoscut pentru scrierile sale istorice. Este autorul unei poveşti despre mercenari greci care se luptă să ajungă de la porţile Babilonului la Marea Neagră.

sursa: Adevarul

Un român, arhitectul înălţimilor din "paradisul" Dubai

Cristian Gavrilescu, designerul Palm Tower - construcţia ce va depăşi ca înălţime Burj Dubai (828 metri)-, dezvăluie povestea din spatele coloşilor care spintecă cerul în Orientul Mijlociu.

A emigrat în SUA la 30 de ani, în 1998, imediat după ce a ieşit de pe băncile Institutului de Arhitectură din Bucureşti. Peste Ocean, a obţinut masterul în arhitectură - la care mulţi americani pot doar visa - şi a primit licenţa de arhitect al statului New York, apoi a intrat şi în boardul Institutului American al Arhitecţilor.

La 41 de ani, Cristian Gavrilescu, arhitectul român din Vatra Dornei, se poate lăuda cu designul Palm Tower - clădirea care se vrea, în 2012, cea mai înaltă din lume.

„Va fi mai înaltă cu 200 de metri (de două ori înălţimea Casei Presei, din Bucureşti) decât recent inauguratul Burj Dubai”, după cum explică arhitectul.

La proiectarea gigantului, românul a lucrat în echipă cu specialişti renumiţi: arhitectul I.M. Pei, „părintele” piramidei de la Luvru, şi Leslie Robertson, cel care a „desenat” World Trade Center, din New York.

În ţară, Gavrilescu conduce Geometrik Design, o filială a companiei britanice cu acelaşi nume. La doi ani de la momentul în care a pus bazele afacerii de aici, arhitectul e de părare că e mai dificil să faci business în România decât turnuri kilometrice în Emirate. Motivele: birocraţia excesivă şi corupţia.

RIVALITATE ÎN EMIRATE

Clădirile înalte, fantezia arabilor

Arhitectul român Cristian Gavrilescu explică de ce se întrec rudele sultanului din Dubai în clădiri care bat recordul în înălţime.

„Este nu numai o întrecere financiară, dar şi una de orgolii, o luptă în familie pentru funcţii în stat”, spune românul care a lucrat cot la cot cu specialiştii din „ţara fierbinte”.

EVZ: Cât a durat construcţia turnului proaspăt inaugurat în Orientul Mijlociu, Burj Dubai?
Cristian Gavrilescu: Acest turn a fost început acum cinci ani, are 800 de metri înălţime şi, din câte înţeleg, au lucrat cam 12.000 de oameni acolo. Însă clădirea a fost inaugurată mai târziu decât se estimase, lucrările fiind întârziate şi de criză. Contractorul de faţade a dat faliment, la un moment dat au fost şi câteva accidente, câteva vieţi pierdute, şi tot aşa...

Duelul dintre verii sultanului

Care este povestea „bătăliei” pe înălţime dintre cele două turnuri, Palm Tower, care ar urma să fie gata în 2012, şi Burj Dubai, construite de două companii rivale?
Emaar şi Nakheel sunt cele două mari concerne de investiţii ale lumii arabe, ambele conduse de verii sultanului Mohamed Bin Rashid, care se întrec să câştige supremaţia în faţa acestuia. Emaar a construit Burj Dubai, iar Nakheel, Palm Tower.

De ce se „luptă” cei doi în astfel de construcţii?
Este nu numai o întrecere financiară, dar şi una de orgolii, o luptă în familie pentru funcţii în stat. După acest succes reputat de Emaar, va urma Nakheel cu ceva mai grandios - în speţă un turn de un kilometru, mai mare, mai fenomenal, numit Palm Tower, urmat de insulele în formă de palmier.

De unde vine atracţia pentru astfel de turnuri?
Construcţiile înalte sunt preferate pentru economie - vertical este mai ieftin şi mai ecologic decât orizontal. În plus, este mai flexibil, comunicarea se face mai uşor, supravegherea, circulaţia... toate se fac mai simplu şi mai eficient. În plus, conferă acele atât de dorite „ destinaţii” vizuale în jurul cărora se dezvoltă oraşele.

Ce presupune construcţia unei clădiri atât de înalte, vorbim de peste 1.000 de metri în cazul Palm Tower şi de peste 800 de metri, în cazul Burj Dubai?
În afară de cantităţile enorme de materiale care intră în construcţia unor astfel de giganţi, a numărului de oameni care lucrează la ele - 12.000 pentru cel existent şi aproximativ 40.000 şi aproape 10 ani de construcţie şi proiectare, în cazul Palm Tower -, intervin aici forţe mai puţin evidente, cum ar fi forţa vântului la astfel de înălţimi, pentru care nici nu există suficiente date.

La asta se adaugă capacitatea de „dumping” a structurii care se mişcă probabil mai mult de cinci metri în fiecare minut, ca un pendul, problema greutăţii cablurilor lifturilor, şi altele - toate trebuie experimentate pe plan local.

Turnurile, mai sigure

Pot fi aceste clădiri considerate sigure, având în vedere înălţimea lor?
Aceste clădiri, a căror proiectare durează la fel sau mai mult decât construcţia în sine, sunt la fel de sigure ca orice altă clădire. Dacă nu mai sigure. Dacă ne gândim însă la 11 septembrie, un asemenea „accident” ar fi distrus ori ce clădire, nu doar turnurile gemene. Dincolo de asta, rezistenţa la seism a unor astfel de clădiri e mai bună, măsurile antifoc mai eficiente, lifturile şi alte sisteme de circulaţii verticale mai bine făcute.

Care va fi diferenţa între cele două turnuri, în 2012, când ar urma să fie gata şi Palm Tower?
Clădirea la care am lucrat va fi cu 200 de metri mai înaltă, adică cu de două ori Casa Presei Libere mai mare decât actualul turn, Burj Dubai.


"Aceste turnuri, a căror proiectare durează la fel sau mai mult decât construcţia în sine, sunt la fel de sigure ca orice altă clădire, dacă nu mai sigure."
Cristian Gavrilescu, arhitect


IMPRESII DE ACASĂ

România după 10 ani, o dezamăgire

Întors acasă în 2007, după aproape o decadă în calitate de expat, Cristian Gavrilescu a fost descumpănit de ceea ce a găsit în România.

„Şpagă, dezamăgire, dezorganizare, birocraţie - tot ce e mai rău”, aşa a sintetizat acum imaginea ţării de baştină.

În pofida acestor probleme şi chiar în ciuda crizei, anul trecut, firma lui a derulat proiecte în valoare de 1,8 milioane de euro, atât în Capitală, cât şi în ţară.

V-a fost greu să vă deschideţi o firmă aici în 2007? Cum aţi reuşit să intraţi pe o piaţă deja aglomerată?
Sigur că nu a fost uşor să încep ceva aici, ştiţi bine cum se rezolvă lucrurile în România: şpagă, dezamăgire, dezorganizare, birocraţie - tot ce e mai rău. (...) E pur şi simplu inimaginabil ce se petrece în primării cu avizările... Însă am reuşit câte ceva, cu greu, şi încerc să construiesc şi afară, cât mai am legături şi se mai poate.

Românii, „un popor fără şira spinării”

Cum aţi găsit România la întoarcere, făcând comparaţie cu ţările în care aţi lucrat?
Nu îmi pun mari speranţe că la noi se va putea face vreodată ceva temeinic. Ca dovadă că, în loc să creştem, în ultimii ani am rămas un popor fără şira spinării, care vrea să trăiască din mila altora. Şi nici măcar nu ne dorim nimic altceva, suntem mulţumiţi cu manelele noastre şi cu lipsa totală de gust şi bună creştere.
De aceea, încerc să nu mă uit în jur, la mocirla în care ne scăldăm, încerc să îmi fac meseria cât se poate de bine şi să dau şpagă cât mai puţin posibil... Probabil, mai trebuie să treacă ceva vreme să fim şi noi în rândul lumii.

DIPLOMĂ DE SUA

Arhitect de România, cu cetăţenie americană


Cristian Gavrilescu a absolvit în 1994 Colegiul de Arhitectură şi Urbanism şi a urmat apoi cursurile Institutului de Arhitectură - Bucureşti, la finalul cărora a emigrat în SUA. Acolo, a început să lucreze ca arhitect junior, proiectând şcoli şi locuinţe.


A terminat un masterat în arhitectură în 2001. Şi-a luat şi licenţa de arhitect al statului New York. Soarta l-a adus în firma unui arhitect renumit, I.M. Pei, „părintele” Piramidei de la Luvru, unde s-a specializat pe proiectarea de zgârie-nori, în Emirate, China, Florida, Singapore şi Qatar.


În 2007, a decis să-şi încerce norocul în România, cu propria firmă. Şi aici se mândreşte cu câteva proiecte: Laboratorul de Cercetare Synevo, Caro Business Center, Pipera Office Tower, 4 Star Boutique Hotel - toate în Capitală, Radius Commercial Center - Baia-Mare şi Multifunctional Center - Cluj. La acestea se adaugă conceptul pentru Arena Sportivă „Ilie Năstase”.

MODELUL „BAMBUS”

Cum va arăta viitorul „colos” Palm Tower

Clădirea Palm Tower, al cărei coordonator de proiect pe partea de design e Cristian Gavrilescu, este amplasată pe o insulă artificială din Dubai, numită Palm Jumeirah.

Construcţia gigantului a fost demarată în 2007, proiectul iniţial suferind mai multe modificări până să ajungă la actuala „înfăţişare”. De altfel, arhitecţii s-au inspirat din structura bambusului pentru a creiona actuala formă structurală a clădirii, aflată şi acum în construcţie.

Gavrilescu spune că data estimată pentru finalizarea lucrărilor este 2012, după ce iniţial fusese vehiculat anul 2010. Însă, când va fi gata, Palm Tower, ce a fost proiectat cu o înălţime de peste un kilometru, va deveni cel mai înalt zgârie-nori din lume.

Până atunci, prima poziţie în topul mondial e ocupată, potrivit AFP, de Burj Dubai (828), clădire mai înaltă cu peste 300 de metri faţă de următoarea clasată, Taipei 101, din Taiwan, ridicată în 2004.

sursa: Evenimentul zilei

Mobilier pentru stadioane, model Forum

 

 

Constanta: Arhitectura tradiţională dobrogeană, temă de cercetare

Salvarea de la uitare Muzeul de Artă Populară desfăşoară, în paralel cu activitatea expoziţională, o amplă manifestare de cercetare concretizată prin elaborarea unor volume de un real interes pentru specialişti, dar şi pentru publicul larg care doreşte să afle mai multe despre inestimabilele valori ale culturii tradiţionale. În acest context a apărut şi primul număr al revistei tematice de cercetare etnografică, intitulată „Arhitectura tradiţională în Dobrogea”. Aşezările dobrogene incluse în cadrul amplului studiu, care se va materializa în alte patru numere ale revistei, au fost grupate astfel: limesul dunărean, nordul, sudul şi centrul judeţului Constanţa.

La Constanţa, cercetarea etnografică a început târziu, după 1970, cunoscând în evoluţia sa etape importante. În primul rând, au fost alcătuite colecţiile de artă populară dobrogeană ce au constituit nucleul actualului muzeu. Pentru realizarea unei cercetări ştiinţifice temeinice, s-a evidenţiat pe parcurs, după anul 1980, necesitatea lărgirii orizontului tematic asupra tuturor proviniciilor româneşti. În paralel, cercetarea ştiinţifică în Dobrogea s-a materializat într-o apariţie editorială în trei volume sub titlul „Dobrogea. Studiu etnografic”.

Un muzeu al satului dobrogean În toţi aceşti ani a existat, ca preocupare permanentă, studiul arhitecturii tradiţionale din Dobrogea şi conservarea acesteia. „Deşi planul de cercetare s-a realizat şi a fost întocmită documentaţia necesară pentru tipologia aşezărilor, evoluţie, arhitectură, gospodărie, aceasta nu s-a putut concretiza prin conservarea „in situ” a unor monumente de arhitectură tradiţională specifică, negăsindu-se calea legală de finanţare a proiectului. Am găsit, însă, spriijin la Mănăstirea Dervent, prin părintele stareţ Andrei, care ne-a propus organizarea unui muzeu al satului dobrogean pe pământul mănăstirii, într-un spaţiu special amenajat, în spatele stăreţiei, la graniţă cu fluviul Dunărea”, a precizat dr. Maria Magiru. Cu sprijinul său şi al altor specialişti prezenţi la mănăstire - arhitecţi, ingineri constructori - a fost posibilă strămutarea primei gospodării dintr-o aşezare veche a Dobrogei, Oltina, menţionată pentru prima dată într-un defter (n. r. registru turcesc) de la 1573.

Muzeul de Artă Populară are în documentarul etnografic mai multe tipuri de case, specifice Dobrogei, care ar trebui strămutate la Dervent pentru definitivarea acestui muzeu. „La realizarea acestuia, o contribuţie importantă din punct de vedere financiar a avut-o şi Consiliul Judeţean Constanţa, care s-a arătat foarte interesat de acest proiect şi de dezvoltarea unui turism rural în zonă. „Consider că cercetarea etnografică privind arhitectura tradiţională din Dobrogea, desfăşurată de colectivul muzeului, prin specialiştii săi, muzeografi şi documentarişti, trebuia cunoscută şi publicată într-o revistă de cercetare etnografică”, a conchis directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru.

sursa: Telegraf Online

Scaune pentru sala de conferinte, model Padua

 

 

Mobilier sala de asteptare, model Flap